Forums

Please consider registering
guest

sp_LogInOut Log In sp_Registration Register

Register | Lost password?
Advanced Search

— Forum Scope —




— Match —





— Forum Options —





Minimum search word length is 3 characters - maximum search word length is 84 characters

sp_Feed Topic RSS sp_TopicIcon
Petre Țuțea dixit:
October 15, 2010
8:58 pm
shrinkescu
Guest


Am dorit întotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema "Aflarea în treabã ca metodă de lucru la Români". La întrebările fundamentale "De ce?" şi " În ce scop?", aporetica rurală românească răspunde: "D-aia!".

A venit odată un franţuz la noi, cu nişte maşini, iar una nu funcţiona tocmai aşa cum trebuie. Dar Românul zice: "Merge şi aşa!"; că "merge şi aşa" înseamnă că merge oricum. Nu merge oricum, nu oriunde, nu oricând şi nu orice.

La puşcărie am demonstrat vreme de două ore că istoria Românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.

Prima condiţie a unui Român este să creadă că Poporul Român este aşa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul vegetal sau mineral. Ce face Poporul Român este mai puţin important decât faptul că el este pe lume.

Poporul Român nu este cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, viforniţa din spaţiul în care s-a desfăşurat Poporul Român ne arată că suntem unul dintre marile popoare ale Europei. Care cronicar spunea, Costin parcă: "n-am fost noi în calea răutăţilor?". A reuşit vreo invazie să-şi impună stilul şi credinţele aici?

În Consiliul de Miniştri am vrut să lămurim problema aceasta, cum să se limiteze creşterea populaţiei, iar eu am fost de părere că Românii trebuie să se înmulţească ca sardelele, să creeze o superindustrie ultramodernă, să se înarmeze până în dinţi şi să se ducă în vizită războinică la popoarele vecine, culcându-le la pământ. Şi asta am gândit-o în România! Îmi spunea un ministru: "Sunteţi cinic domnule director!" I-am răspuns: "Nu. Sunt excesiv de patriot, domnule ministru!" Eu gândeam că naţionalist, bineînţeles.

Eu aveam nişte planuri pentru Poporul Român: cucerirea Bulgariei şi a Ucrainei, într-o fază istorică, şi mai târziu vom mai vedea. Dar nu poţi cuceri cu minciuni democratice şi cu un popor din care cinci milioane mănâncă, doar de trei ori pe săptămână.

Intodeauna când gândesc în spiritul Poporului Român, mă mut cu arme şi bagaje cu speranţa în viitor. Un grec a spus: "Noi nu mai suntem, dar voi, Românii, veţi fi!" Grecii, când îşi citesc istoria gândirii din spaţiul lor, ar trebui, vorba lui Cioran, să se sinucidă. Capătă sentimentul inutilităţii şi al decadenţei. Adică nu mai poartă numele de greci decât în mod geografic. Atât! Ceea ce nu e cazul cu noi.

Am făcut o mărturisire într-o curte cu şase sute de inşi, în închisoarea de la Aiud. "Fraţilor, am zis, dacă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste Poporului Român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!"

În principiu, am certitudinea invincibilităţii Poporului Român, şi că, aşa cum a ieşit din impas cu Ceauşescu, va ieşi din orice impas. Aşa cum a făcut Unirea Principatelor, împotriva a trei mari puteri, otomană, austriacă şi rusă, şi a făcut unitatea înaintea unităţii Italiei. E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele că Poporul Român nu poate fi înfrânt.

Cei mai crânceni şi mai străluciţi soldaţi sunt cei ai popoarelor religioase. Când mori sub drapel te gândeşti că te duci la strămoşi. Dar o armată care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II-lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria: "Gott mit uns" ("Dumnezeu cu noi").

Românismul a însemnat pentru generaţia noastră să fim noi înşine. Că a fi la stânga înseamnă a fi în pom. Fiecare popor vrea să fie el însuşi. Şi am vrut şi noi, ăştia de dreapta, să fim Români. Sunt Român, şi ca Român mă socot buricul pământului. Că dacă n-aş fi Român, n-aş fi nimic. Nu mă pot imagina francez, german, englez. Adică nu pot extrapola substanţa spiritului meu la alt neam. Sunt Român prin vocaţie. Tot ce gândesc devine Românesc.

"Dumnezeu e Român. Sau dacă nu, sunt împotriva lui!"

Comunismul e cea mai mare aflare-ȋn-treabă din istoria omenirii.
Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda!
Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă... vede tot şi totul pute.
A te opune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal. Comuniştii nu trebuie trataţi ca infractori politici. Ei trebuie trataţi ca infractori de drept comun. Ca hoţii de buzunare, ca tâlharii, ca violatorii de dame...
Comunismul e imanentism absolut: el mută complet omul în lumea asta. Comunismul înseamnă negaţia omului total, că omul total aparţine la cele două lumi: lumea trecătoare şi lumea veşnică. Or, comunismul ancorează în dimensiunea lumii trecătoare şi în felul ăsta nu e uman. Pentru că dacă îi spui unui om normal: mă, eşti un animal raţional muritor şi după tine rămân doar viermi şi minerale - îţi dă cu bâta în cap!
M-am gândit să scriu un pamflet anticomunist şi m-am gândit să iau anticii şi modernii, cei mai mari pamfletari pe care-i întâlnesc, şi să iau de acolo cele mai acide imagini sau figuri de stil. Şi m-am convins că e un travaliu odios, gratuit, nu face trei parale. Şi am ajuns la o intuiţie mult mai corectă pentru a defini orice mişcare comunistă. Iau un Cod Penal cu trihotomia, tripartita diviziune a infracţiunilor: crime, delicte şi contravenţii. Definesc crimele pe rând şi contravenţiile pe rând şi scriu dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universală, naturală, prezentă în acest integral Cod Penal. Ei sunt infractori, comuniştii, nu oamenii politici. De altfel Douglas, ministrul de externe al Americii, a dat o definiţie a comunismului: există în dreptul penal crime continue şi crime continuate; comunismul este o crimă continuă.
Comuniştii sunt atât de tereştri, că eu nici nu i-aş lăsa să se urce în avion, şi între Bucureşti şi Moscova i-aş pune să meargă pe jos, umplând desagii cu mâncare din loc în loc...
Comunistul ştie că e animal, ştie că e raţional, şi ştie că e absolut muritor. Dar în felul ăsta, cu toată raţionalitatea lui, între el şi dihor nu e nici o deosebire.
Comunismul, unde a triumfat, te beleşte sistematic.
Rusia a demonstrat - tehnic, practic şi teoretic - nulitatea comunismului.
Stalinismul e definiţia comunismului. Unde nu e stalinism, după trei luni cad de la putere, că nu sunt în stare să dea nici... apă. Nu se poate impune comunismul decât cu bâta, cu parul!
Nu se poate face economie în comunism şi de către comunişti. Ăştia nu-s în stare să conducă nici măcar o comună rurală. Încurcă apele, înfundă fântânile...
Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu.

Atât extrema stângă, cât şi extrema dreaptă sunt falimentare. Comunismul, de pildă: premisa lui majoră e egalitatea reală, absolută, a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu există egalitate - nici în regnul mineral, că aurul nu e egal cu cărbunele, nici în regnul vegetal, că plantele nu sunt egale, şi nici în regnul animal, că pisica nu e egală cu leul, cel puţin ca forţă. Şi nici în specia om nu funcţionează, cu atât mai mult, principiul egalităţii. E damnat esenţial comunismul prin premisa lui majoră: egalitatea reală a oamenilor, care este o utopie. Şi încă... da, vorbă lui Berdiaev, cusurul utopiilor nu stă în construcţia lor, ci în faptul că toate sunt realizabile. E un paradox, însă este adevărat că paradoxul e limita până la care poate merge inteligenţa umană, dincolo de care apare nimicul.
Comuniştii sunt văcari: consideră oamenii ca văcarii cirezile. Cum poţi gândi egalitatea absolută - că aşa trebuie s-o gândeşti ca să fii comunist - când nici nu ieşi bine în stradă şi te-ntâlneşti cu ea, cu inegalitatea?
Şi la comunişti sunt stăpâni şi slugi, dar ei sunt ipocriţi, pentru că ştiu că egalitatea oamenilor nu poate exista nicăieri; sunt perfect escroci, tocmai pentru că afirmă că esenţa comunismului este egalitatea reală a oamenilor. Premisa egalităţii absolute e nulă, iar socialiştii adaugă puţin sifon în vinul ăsta.
Sistemele sociale trebuie definite finalist, prin ce urmăresc. Comuniştii urmăresc egalitatea anarhică finală. Ăştia sunt comuniştii - anarhişti! Prin finalitatea lui, comunismul nu e ostil anarhiei, pentru că nu poţi fi egalitar, decât dacă eşti anarhic.

Când se vorbeşte de totalitarismul comunist e o contradicţie de termeni. Totalitari nu pot fi decât oamenii care pleacă de la întreg la parte - după formula aristotelică. Or, comuniştii nu sunt totalitari. După ce mă orientez? După Manifestul comunist, care e evanghelia lor, evanghelia roşie. Acolo se spune că idealul lor e o societate fără stat, fără clase, concepută ca o asociere liberă de indivizi. E incendiul anarhiei finale, sfârşitul Manifestului, cum zice Kautsky. Comuniştii sunt anarhişti la finalitate.
Totalitari sunt fasciştii, hitleriştii şi Biserica Catolică, pentru că şi ea pleacă de la principiul aristotelic: întregul premerge partea. Ăştia sunt totalitari.
Mi-a spus un ziarist: Nu mai spuneţi asta, că zăpăciţi tineretul! Dacă toţi îi consideră pe comunişti totalitari, nu pot să dau pe post asta...
Dar eu - ce-i în guşă şi-n căpuşă. Nu mă dau înapoi. Nu pot să mint.

Petre ȚUȚEA

Forum Timezone: Europe/London

Most Users Ever Online: 98

Currently Online:
3 Guest(s)

Currently Browsing this Page:
1 Guest(s)

Top Posters:

ioana: 788

Larisa: 725

Fanu: 717

Alin: 402

Gabi Badea: 402

Mihaela: 382

Member Stats:

Guest Posters: 347

Members: 2827

Moderators: 4

Admins: 1

Forum Stats:

Groups: 3

Forums: 9

Topics: 1076

Posts: 10291

Administrators: admin: 73