Please consider registering
guest

sp_LogInOut Log In sp_Registration Register

Register | Lost password?
Advanced Search

— Forum Scope —




— Match —





— Forum Options —





Minimum search word length is 3 characters - maximum search word length is 84 characters

sp_Feed Topic RSS sp_TopicIcon
Cartarescu despre fenomenul Jacko...
August 27, 2009
10:08 pm
shrinkescu
Guest

Cartarescu:
"Ce figura tragica si grotesca acest  Jacko!"

Voi vorbi cu mila si groaza despre bietul, hidosul Michael Jackson,  nefericitul rege al muzicii pop, pe care America l-a creat, America l-a  distrus, sadic si cu buna stiinta, iar acum America îl plânge ipocrit,  totul în cadrul unui show colosal care aminteste flagrant de pâinea si  circul Romei antice.

E drept, în zilele noastre gladiatorii nu mai  sunt spintecati în arena sub ochii cetatenilor, ai matroanelor si-ai  clientilor la o simpla întoarcere în jos a degetului mare.. Dar circul  merge mai departe, cu poleiala lui de glorie si cu ploaia de aur revarsata  peste capetele vedetelor, venerate ca zeii si sfâsiate apoi cu aceeasi  fervoare.

Nicaieri ca în showbiz nu e mai vizibila barbaria de  fond a lumii noastre, lipsa ei de umanitate, de compasiune, de proiect, de  orizont. Tinerii artisti, un val dupa altul, sunt antrenati si aruncati în  arena, în groapa cu lei a unei uzuri si a unei concurente sufocante. Sunt  storsi literalmente de talentul pe care-l au si, când cedeaza, când devin  epave ciuruite de alcool, sex si droguri, sunt aruncati afara, pur si  simplu, si vin altii în locul lor.

Sunt gladiatorii, cytarezii si  pugilistii vremii noastre, mirosind a "blood, sweat and tears", si care-si  distrug viata în locul nostru, al tuturor. Ce figura tragica si grotesca  acest Jacko! Muzica lui aproape ca n-are legatura cu efigia sa, cu  personajul pe care, asemenea lui Pygmalion, l-a sculptat în propria lui  carne.

Într-o piesa a lui Camus, împaratul Caligula era întrebat  ce-si mai poate dori, el, care avea totul si totusi era monstruos de  nefericit.. "Vreau luna de pe cer", a spus el. si Michael pare sa fi vrut  luna. Frumosul adolescent cu par cârliontat care vânduse mai multe discuri  decât oricine în istorie simtea o neliniste existentiala adânca. 

Primul tabu biologic, psihic si social pe care l-a transgresat în  asaltul sau nesabuit asupra limitelor umane a fost cel al rasei. A devenit  negrul alb, un hibrid nemaivazut si neclasificabil, mai curând un idol sau  un arhetip decât ceva ce poate cu adevarat exista.

Granita sexului  n-a rezistat mult nici ea: pe fata varuita ca a gheiselor sau a clovnilor  albi, si-a pictat trasaturi femeiesti. Scandalurile sexuale din acea epoca  nu par sa fi avut vreun fundament real. Au fost mai curând fantasme  psihice ale acestui om care a vrut sa fie everyman si a ajuns de fapt no  one.

A dormit în pat cu copii si, daca i-a atins necuvenit, pâna  si asta trebuie sa fi fost nesexual, dintr-o curiozitate copilareasca.  Fiindca negrul-alb-barbat-femeie era si matur-copil, fara sa fie, de fapt  nici una, nici alta.

Ultima limita a acestui mare melancolic ce  alerga dupa luna a fost însasi umanitatea sa.  Negrul-alb-barbat-femeie-matur- copil a devenit - în propriii lui ochi -  om-zeu când a cântat "History" în cupa facliei din mâna Statuii  Libertatii. Din acea clipa, deloc întâmplator, a început prabusirea. 

Cel mai îndraznet (dar si mai grotesc) hybris al epocii noastre  avea sa decada apoi cu o viteza fantastica.. La cincizeci de ani, Michael  Jackson nu mai era nici cântaret, nici om, ci un idol în sensul primitiv  al cuvântului, un idol înspaimântat de sine însusi. Lumea spectacolului îl  schimbase într-un freak de bâlci asemenea femeii-paianjen sau  omului-elefant.

Fusese târât în procese de o rea-credinta evidenta,  fusese deposedat de bunuri si de glorie. Nu mai facea decât tirajul  tabloidelor care-l sfârtecau de viu pentru consumul gospodinelor. Cum  trebuie sa fi fost viata lui, cu cimpanzeul lui, cu falsele lui neveste,  cu problematicii lui copii, cu domeniul lui, Neverland, unde se simtise o  data un Peter Pan înconjurat de prieteni micuti, cu tonele lui de  medicamente, cu doctorii si avocatii care l-au stors de bani, cu  fundamentalistii islamici care-l manipulau?

Cum trebuie sa fi  suportat, în ultimii ani, sa fie nimeni, dupa ce fusese doua decenii  totul? Cum îsi mai suporta corpul, pe care-l  batjocorise ca nimeni altul? Vestea mortii lui a zguduit lumea. Fireste,  lumea noastra de carton si stelute aurite. Pe posturile de  televiziune ("Tv makes it, tv even brakes it, tv makes the superstar  wherever you are...") n-a mai fost loc, câteva zile, pentru stirile despre  revoltele din Iran , nici pentru tragicele accidente aviatice. Au  beneficiat de moartea lui tirani, companii multinationale, senatori  corupti.. Toate fraudele au fost ascunse sub pres, toti sobolanii au putut  sa se fofileze neobservati. E efectul paradoxal al unei lumi ludice, în  care showul e mai important ca viata si tinde sa se substituie realitatii.  Ramân, dupa Michael, câteva videoclipuri de neuitat si o masca grotesca si  trista. Tot restul, gloria si turpitudinea, tin de showbiz. John Lennon,  ucis tot de aceasta lume
neiertatoare, spunea în cel mai trist cântec al  sau: "Toata lumea te iubeste când esti la doi stânjeni sub tarâna"... 

Dumnezeu sa-l odihneasca in  pace.

Forum Timezone: Europe/London

Most Users Ever Online: 98

Currently Online:
5 Guest(s)

Currently Browsing this Page:
1 Guest(s)

Top Posters:

ioana: 788

Larisa: 725

Fanu: 717

Alin: 402

Gabi Badea: 402

Mihaela: 382

Member Stats:

Guest Posters: 347

Members: 2840

Moderators: 4

Admins: 1

Forum Stats:

Groups: 3

Forums: 9

Topics: 1077

Posts: 10291

Administrators: admin: 73